Radiologia sistemului urinar

Jun 8, 2021 | Radiologie

Cu ajutorul procedurilor radiologice medicul poate evalua starea de sănătate a organelor și țesuturilor sistemului urinar.

Cu ajutorul unei radiografii se pot măsura rinichii, a căror lungime nu trebuie să fie mai mică decât lungimea a trei vertebre și nu trebuie să fie mai mare decât lungimea a 4 vertebre.

Într-o scanare nepotențată cu computer tomograf piramida renală poate apărea ca hiperdensă.

În scanările antenatale cu ultrasunete, rinichii fetali prezintă texturi variabile, în funcție de vârsta gestațională. În primul semestru textura este ecogenică, cu ecogenitate în scădere pe măsură ce sarcina avansează. Diferențierea corticomedulară poate fi apreciată după săptămâna 15 de sarcină. Însă o demarcație clară între cortexul renal și medula renală se poate vedea la 20 de săptămâni.

Rinichii normali la adulți apar astfel:

– cortex mai puțin ecogenic decât ficatul

– piramidele medulare sunt ușor mai puțin ecogenice decât cortexul renal

– grosimea cortexului renal este de 6mm, sau mai mare

– dacă piramidele sunt greu de diferențiat, se poate măsura grosimea parenchimului, care trebuie să fie de 15-20mm

– sinusul renal central, format din calice, pelvis renal și grăsime, este mai ecogenic decât cortexul renal

– ureterele normale nu se văd prea bine la ultrasunete

Patologia asociată

O diferență mai mare de 2cm între lungimile rinichilor trebuie considerată ca fiind anormală și un indicator al unei afecțiuni ca:

– emifzemul renal

– afecțiuni neoplazice: neoplasm renal benign, carcinom renal malign

– afecțiuni metabolice: hemosideroză renală, nefrocalcinoză corticală renală

– infecții: abces renal, antibiom renal, abces perinefritic, pielonefrită, pielonefrită xantogranulomatoasă, pielonefrită emfizematoasă

– alte afecțiuni: pseudotumoare renală, lipomatoză, calculi renali, hidronefroză

Anatomia rinichilor

Posterior rinichii prezintă:

– diafragmă

– pleură parietală

– a 11-a coastă în legătură doar cu rinichiul stâng (prin sinus costrofrenic și diafragmă) și a 12-a coastă (direct)

– arce lumbocostale laterale și mediane

– margine medială a rinichilor și pelvisului renal, quadratus lumborum

– margine laterală a rinichiului, nerv subcostal și nerv iliohipogastric

Anterior se pot observa la:

Rinichiul drept:

– partea superioară a ficatului

– ligamentul hepatorenal (partea posterioară a ligamentului coronarian drept al ficatului)

– peritoneu parietal

– lobul drept al ficatului

– segmentul D2 al duodenului

– flexul colic drept

Rinichiul stâng:

– bursa omentală

– stomacul

– splina (marginea laterală)

– coada pancreasului (hilum)

– flexul colic stâng și colonul descendent

În partea superioară a rinichilor se pot vedea glandele adrenale.

Circulația sangvină în rinichi înseamnă alimentarea cu sânge arterele renale, ce pleacă din aorta abdominală și drenarea sângelui prin venele renale, ce se varsă în vena cava inferioară.

Inervarea renală este formată din plexul renal nervos simpatic și parasimpatic, ce pornește din nervii abdominopelvici.