Tipuri de calculi renali

Mar 2, 2021 | Litiază renală

Rinichii au rolul de a evacua multe dintre elementele pe care organismul nu le folosește, ca minerale și săruri, dar și fluidul din sânge, formând urina. Uneori, atunci nivelul de minerale și săruri este crescut, iar cel de fluid scăzut, se produc acumulări în rinichi și se formează așa numiții calculi renali (sau pietre la rinichi). Calculii renali pot fi mici la început, dar se pot mări, ajungând chiar să ocupe interspațiile libere ale rinichiului. Unele pietre rămân în rinichi, fără a cauza probleme, dar altele se deplasează prin uretră. Dacă ajung în vezica urinară, pot fi eliminate odată cu urina. Dacă se blochează în uretră, întrerup fuxul urinar și provoacă durere.

Majoritatea oamenilor au doi rinichi, poziționați de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în spatele ficatului, stomacului, pancreasului și intestinelor. Rinichii sănătoși curăță sângele de elementele nefolosite și le transportă în urină. Astfel rinichii controlează nivelurile de sodiu, potasiu și calciu din sânge.

Tipuri de calculi renali

Calculii renali sunt de mai multe tipuri și culori. Tratarea și prevenirea lor depinde de tipul acestora.

Pietre din calciu. 80% dintre calculii renali sunt de acest tip. Calculii pot fi formați din oxalat de calciu sau din fosfat de calciu, cei din oxalat fiind cel mai des întâlniți. Se formează, de obicei, la persoanele care au nivel neobișnuit de mare de calciu în urină. Însă pot apărea și la persoane cu nivel normal de calciu în urină.

Pietre din acid uric. Circa 5-10% din calculii renali sunt de acest tip. Acidul uric reprezintă un deșeu provenit din schimbările chimice ale organismului. Cristalele de acid uric nu se dizolvă complet în urină acidă și formează pietre. Urina acidă poate fi determinată de supraponderabilitate, diaree cronică, diabet de tipul 2, gută, de o alimentație bogată în proteine animale și săracă în fructe și legume.

Pietre struvitice. Circa 10% dintre calculi sunt pietre de infecție, sutrivice. Acești calculi apar în legătură cu infecțiile cronice de tract urinar. Unele bacterii fac urina mai puțin acidă și mai mult bazică sau alcalină. Struvitul (fosfatul de magneziu și amoniu) se formează în urina alcalină. Aceste pietre sunt adeseori mari, cu ramificații și pot crește foarte repede. Persoanele cu infecții cronice ale tractului urinar, cele cu tuburi atașate pe termen lung rinichilor sau vezicii urinare, sau persoanele cu probleme de golire a vezicii urinare (cazurile de paralizie, scleroză multiplă, spina bifida) au risc crescut de a dezvolta acest tip de calculi.

Pietre de cistină. Mai puțin de 1% dintre calculi sunt de acest fel. Cistina este un aminoacid ce se găsește în anumite alimente. Cistinuria (prea multă cistină în urină) este o boală metabolică rară, moștenită, în care rinichii nu reabsorb cistina din urină. Acumulările de cistină duc la formarea de calculi, proces ce poate începe încă din copilărie.