Ultrasonografia sau ecografia vezicii urinare

Jun 13, 2021 | Ultrasonografia aparatului urinar

Vezica urinară este un organ muscular gol, care servește ca rezervor pentru urină. A fost unul dintre primele organe investigate cu ajutorul ultrasunetelor.

Vezica trebuie examinată când este plină. În scanarea transversală vezica apare ca o structură subțire de 2-3mm, netedă, aproape rectangulară și simetrică, cu excepția peretelui lateral stâng, care poate apărea deformat de colonul sigmoid, atunci când acesta este plin cu fecale. În secțiune sagitală forma vezicii este triunghiulară.

Ecografia vezicii urinare este folosită pentru evaluarea:

– anatomiei peretelui vezicii: grosime, anomalii focale, prezența trabeculațiilor și diverticulilor

– capacității vezicii în mililitri

– anatomiei bazei vezicii

– anatomiei ureterice distale

– volumului rezidual postmicțiune

– defectelor de umplere intravezicale

Volumul vezicii și urina reziduală

Principala aplicație a măsurării volumului vezicii se găsește în evaluarea urinei reziduale. O creștere semnificativă a urinei reziduale apare în obstrucțiile gâtului vezicii și în tulburările neurologice.

Tumorile vezicii urinare

Cancerul de vezică urinară este al doilea cancer al sistemului genital-urinar ca incidență. Cel mai mare factor de risc este fumatul. Alți factori de risc sunt consumul de carne prăjită și grăsimi în cantități mari. Acest tip de cancer apare mai des la bărbații de peste 65 de ani.

Odată ce tumoarea a fost diagnosticată, principala aplicabilitate a ecografiei este cea de stadializare a tumorii. Stadiul tumorii influențează major metoda de tratament și pronosticul.

Infecțiile vezicii urinare

Cistita acută afectează mai mult femeile decât bărbații. La examinarea cu ultrasunete peretele vezicii apare neregulat, iar urina poate conține ecouri suspendate fine cu cantități variabile de urină reziduală postmicțiune. Ecografia poate diagnostica factorii de predispoziție, cum sunt calculii vezicii urinare, tumorile, prostata mărită, diverticula, sau vezica neurogenă.

Diverticulul vezical

Poate fi congenital sau dobândit. Cea dobândită poate fi aproape mereu asociată cu obstrucțiile de jet urinar. Ecografia poate identifica rapid prezența unui diverticul și cât de mult se golește după micțiune.

Calculii vezicali

Majoritatea calculilor vezicali sunt identificați la bărbați. Incidența calculilor vezicali a scăzut în ultimii 50 de ani, probabil din cauza modificărilor de dietă. Calculii apar ca mase reflexive, care se mișcă odată cu schimbarea posturii și care lasă umbră.

Ureterocelul

Este o deformație congenitală a terminației ureterei în vezică, care se evazează. La ecografie apare ca un chist într-un chist. Ureterocelul este dinamic, crește în dimensiuni odată cu acumularea de urină, apoi scade brusc. Dacă pereții sunt foarte subțiri, poate fi trecut cu vederea la ecograf, așadar este nevoie de multa atenție.

Cheaguri de sânge

La apcienții cu cheaguri și hematurie ecografia ajută la evaluarea cantității de cheaguri rămase în vezică. Structurile ecogenice din vezică, fără umbră, care-și schimbă poziția la schimbarea posturii sunt cheagurile vizibile la o ecografie.

Uretere distale

Ureterele normale nu pot fi vizualizate cu ultrasunete. Dar dacă ureterul este dilatat, a treia porțiune distală poate fi vizualizată posterior unui perete vezical întins.