Viața cu dializă

Jun 22, 2021 | Dializă

Dializa poate fi făcută într-un spital, într-o unitate de dializă, care poate să nu facă parte dintr-un spital, sau acasă.

Există două tipuri de dializă.

Hemodializa

În hemodializă se folosește un rinichi artificial care să filtreze toxinele și surplusul de chimicale și fluide din sânge. Pentru ca sângele să ajungă în rinichiul artificial, medicul va realiza o mică operație în mână sau picior, creând astfel un punct de intrare în vasele de sânge. Uneori accesul este creat prin unirea unei artere cu o venă, pentru a rezulta un vas de sânge mai mare (fistulă). Dacă vasele de sânge ale unei persoane nu suportă o fistulă, medicul va insera un tub de plastic moale pentru a uni sub piele artera cu vena (graft).

Uneori accesul se face cu ajutorul unui tub subțire de plastic (cateter), inserat într-o venă mare la gât. Este o procedură folosită mai ales în cazuri temporare.

Timpul petrecut la dializă depinde de:

– cât de bine funcționează rinichii

– cât fluid s-a acumulat între tratamente

– câte toxine sunt în organism

– cât de corpolentă este persoana

– tipul de rinichi artificial folosit

În medie, hemodializa durează circa 4 ore și se face de 2-3 ori pe săptămână.

Dializa peritoneală

În acest tip de dializă sângele este curățat în interiorul corpului. Medicul va introduce un cateter în abdomen, pentru a crea accesul. În timpul tratamentului, zona abdominală (cavitatea peritoneală) este umplută încet, prin cateter, cu dializor. Sângele rămâne în arterele și venele ce căptușesc cavitatea peritoneală. Fluidul în exces și toxinele sunt scoase din sânge și transferate în dializor.

Există două tipuri majore de dializă peritoneală:

dializă peritoneală ambulatorie continuă: este singurul tip de dializă care nu implică aparatură. Pacientul își face singur dializă, de 4-5 ori pe zi acasă și la muncă. Se transferă o pungă de lichid de dializă în cavitatea peritoneală, prin cateter. Dializorul rămâne în abdomen 4-5 ore înainte de a fi drenat înapoi în pungă și apoi aruncat. Procedura se numește schimb, iar la fiecare tură se folosește o pungă nouă cu lichid de dializă. În acest mod pacientul iși poate continua activitățile acasă, la muncă sau la școală.

dializă peritoneală automată: se face de obicei acasă, folosindu-se un aparat special, numit ciclizator. Fiecare ciclu de schimb durează în medie o oră jumătate și se face, de obicei, noaptea, în timpul somnului.

Efectele dializei

Din păcate, dializa nu vindecă boala renală, deși preia o parte din funcțiile rinichiului. Dacă nu se face un transplant renal, pacientul trebuie să facă dializă toată viața.

Dializa, în sine nu este dureroasă, cu excepția disconfortului creat de inserarea acelor în fistulă sau graft. Unii pacienți pot însă experimenta scăderi de tensiune și, ca urmare, greață, vomă, dureri de cap sau crampe. Însă frecvența tratamentelor face ca aceste manifestări să dispară în timp.

Speranța de viață la persoanele dializate depinde de starea de sănătate și de acuratețea cu care este urmat tratamentul. Speranța medie de viață este de 5-10 ani, deși sunt cazuri de persoane care au trăit și 20-30 de ani cu dializă.

Viața cu dializă poate fi trăită aproape normal (cu excepția momentelor de dializă), deși sunt necesare anumite precauții în alimentație. Inclusiv călătoriile pot fi posibile, atâta timp cât pacienții identifică din timp și iși anunță sosirea la centrele de dializă locale.